Aş putea spune că mai mult existăm decât trăim. De ce? Fiindcă există o mare diferenţă între a trăi şi a exista. Aş îndrăzni chiar să spun că toţi oamenii există, puţini ştiu însă să trăiască. Emil Cioran spunea aşa:
Defectul tuturor oamenilor este că aşteaptă să trăiască, deoarece nu au curajul fiecărei clipe…
Şi câtă dreptate are. Da, noi aşteptăm să trăim. Aşteptăm deoarece în această lume plină de neprevăzut avem cred de toate, dar nu avem curaj. Şi fiindcă nu avem curaj, lăsăm de multe ori lucrurile pe care le putem face astăzi, pe mâine. Şi mâine este o zi e-adevărat, dar pentru lucrurile pe care nu ai putut să le faci nu din lipsă de curaj, ci din motive independente uneori de tine.
Lipsa curajului este cea care ne ţine legaţi de trecut, nu ne dă voie să ne desprindem de el, şi astfel în loc să trăim prezentul, clipa ce viaţa ne-o oferă, rămânem ancoraţi în trecut. Ne dorim să mergem înainte, ne dorim să trăim , să ne putem bucura de tot ceea ce viaţa ne oferă, dar nu avem curaj. Nu avem curaj să facem ceea ce ne-am dori să facem, ceea ce ne-ar face să simţim că trăim, şi aşteptăm, poate, poate într-o zi ne va veni curajul. Şi el vine, dar vine tare greu, iar când apare deja e mult prea târziu pentru a putea trăi ceea ce nu am trait când trebuia.
Lipsa curajului ne împiedică să spunem cine suntem, să trăim după propriile reguli, fără a ne lăsa influenţaţi de cei care îşi dau cu părerea deoarece au impresia că ştiu cel mai bine despre ceea ce noi avem nevoie.
Timpul trece, viaţa se scurge rapid, iar noi existăm, căci de trăit încă mai aşteptăm. Am vrea să trăim fiecare clipă, să ne bucurăm de fiecare moment, dar încă aşteptăm curajul. Acel curaj care să ne ajute să ne redobândim încrederea în noi şi forţa de a lupta pentru ceea ce ne dorim. Încă mai aşteptăm acel curaj care să ne indice calea pe care ne dorim să o urmăm, să ne ajute să pornim la drum fară să ne pese de opiniile altora. Şi când curajul va sosi, atunci nu doar vom exista, ci vom şi trăi fiecare clipă din plin, bucurându-ne de fiecare zi, de fiecare reuşită, de fiecare moment de fericire.
Tic, tac, tic, tac se scurge timpul, iar noi trebuie să luăm o decizie, să aşteptăm sau să pornim la drum în căutarea curajului care tare mult ne mai lipseşte. Fiindcă trebuie să ne decidem dacă vrem să trăim sau doar să existăm până nu e prea târziu. Voi ce alegeţi?
Din pacate, exista momente cand doar existam si putine momente cand mai si traim!
Faptul că depindem uneori de alții sau de alte lucruri pe care nu le putem schimba, e un factor important în alegerea de a exista în loc de a trăi. E un factor care deseori taie aripile curajului și așa fragil..
în ritmul prea grăbit al zilelor de azi, nici măcar nu ne lăsam timp să punem în balanță și să alegem. de obicei, ne trezim la realitate în urma unui șoc, după care o luăm de la capăt.
de-aia e bine să ne mai tragă cineva de mână din când în când…