Ai pătruns în alt meu suflet
Ce pentru tine pentru prima dată s-a deschis
Ai stârnit în el o nespus de dulce furtună
Ce pe nepregătite ea m-a luat
Și brusc s-a transformat într-un ocean de lacrimi.
Mi-ai ferecat sufletul
Cu soarta tu apoi te-ai aliat
Și luat de valurile vieții
Din calea mea ai dispărut.
Am rămas cu-un suflet ferecat
Și încerc cumva să fac
Eu cheia potrivită s-o găsesc
Pentru ca sufletul să mi-l eliberez
Să-l las să zboare cât mai sus
Spre minunatele culmi ale fericirii.
Dar oare când?
Și oare cum?
Și oare unde cheia sufletului aș putea-o eu găsi?
Pentru ca el să nu se mai oglindească într-un ocean de lacrimi
Ci într-un ocean de imense bucurii.