Curaj viaţa mi-a dat
Şi mi-am luat sufletu-n palme
Pentru-a-l privi
Şi-a înţelege
De ce el este oare aşa de greu.
Într-o clipită am văzut
Un suflet de multe visuri el plin
Ce brusc din palme mi-a scăpat
Şi a fugit.
Am încercat să-l prind
Dar el din fugă spre mine s-a întors
Şi mi-a strigat tare şi răspicat
Să fie sigur că-l aud:
Lasă-mă de-acum să rătăcesc
Să rătăceşti?
Ce vrei să-mi, tu, suflet drag?
Priveşte-n jur
La ce tu ai sau ce nu ai
Dar ţi-ar plăcea să ai
Şi-atunci ai să-nţelegi
De ce eu pe aripile timpului
Trebuie să urc
Să zbor
Să rătăcesc prin a-l vieţii văzduh
Să caut, să găsesc
Şi să-ţi aduc
Ceea ce ţie îţi lipseşte.
De-ndată ce am înţeles
Mesajul răspicat al sufletului
Ce liber el când s-a văzut
Zborul şi-a luat….
Eu l-am lăsat să rătăcească
În timp ce l-am vegheat cu ochii minţii.
Şi am văzut cum urcă tot mai sus
Spre înaltul văzduh al vieţii
Şi visurile mi le-ndeplineşte
Rând pe rând.