Am părăsit povestea unui gând rebel,
Și-am urmărit năluca din noaptea risipită.
Prin ceața vieții i-am surprins surâsul
Adunând picături din piața cu ploi de cuvinte.
Cu inima însetată de iubire,
Mi-am lăsat sufletul scăldat
De ploaia de cuvinte
Și-am adunat picături de printre stropii
Căzuți pe caldarâm, în semn de biruință.
Prin tăcerea ploii auzeam cuvintele
Iubind picăturile ce veneau din tine
Și-mi îmbrățișau sufletul risipit
De vântul pământului pe care călcam amândoi.
Dar știi, iubire? Sufletul mi l-am regăsit,
Iar acum fiecare picătură din tine e a mea.