Conversație cu viața- Cum poți pregăti viitorul unei minuni

Dragă Viață,

E o nouă zi toamnă. Sigurătatea mă îndeamnă să îți scriu iarăși. Sunt același om A sau B decis să îți simtă răsuflarea printre rândurile pe care le așezi pe hârtie. Îmi este un dor nebun de tine. Vreau să mă faci din nou să-ți sorb fiecare cuvânt, să inspir mănunchiul tău de clipe.

Știi…te-am visat. Te-am visat mai frumoasă ca niciodată. Pulsai în mine mai frumos decât mi-aș fi putut imagina vreodată. Nu vreau să mă înțelegi greșit. Și acum când îți scriu pulsezi, te simt. Ești, după cum ți-am mai spus, o bătăie neregulată de inimă, o răsuflare invizibilă. Ești fiindcă eu exist. Dacă tu nu ai fi, eu nu aș exista.

Dar, acolo, în acel vis, pulsai altfel. Aveai alt chip, chipul unei minuni, al unui înger pregătit să-și facă apariția pe Pământ, lângă mine. Nici nu știi cât de bine m-am simțit de îndată ce am descoperit că, în mine, exiști în cel mai pur mod posibil.

Viață…știi…erai copilul pe care mi-aș fi dorit să-l am. Creșteai frumos în mine, iar eu cu glasul dulce seara te alintam.

Ce vis frumos a fost! Știi…a fost totul atât de real, încât când zorii dimineții mi-au mângâiat suav ochii și i-am deschis, primul lucru pe care l-am făcut a fost să-mi ating burta, să te simt mai bine. Mare a fost dezamăgirea când am descoperit că, de fapt, tu, acea minune cu chip de înger, ai fost un vis.

Of…tremur toată. Pe foaie lacrima face un scurt popas, sufletul amintiri adună, iar condeiul curajos le așterne pe foaie la tine să ajungă. Nu vreau să te-ntristez deloc, vreau doar să-ți povestesc visul care în inimă și-a făcut pe vecie loc.

Era o zi obișnuită de toamnă, una ca cea în care îți scriu cu mare emoție. Eram singură, pe o bancă, într-un parc îmbrăcat cu frunze ruginii ce capitulaseră, se lăsaseră din nou în voia destinului și îi permiseră să le ucidă. Le vedeam cum cad, cum cu resemnare acoperă pământul rece.

Deodată, lângă mine pe bancă s-a așezat o țigancă. M-am speriat. Nu de ea, căci era de o frumusețe răpitoare, ci de ceea îmi putea spune. Întotdeauna m-a speriat harul țigăncilor de a deschide cartea destinului și de a citi printre rânduri. Am vrut să plec, dar m-a oprit. M-a rugat să nu-mi fie frică, fiindcă ceea ce avea să-mi spună avea să-mi schimbe viziunea asupra vieții, adică asupra ta.

M-am oprit. Ne-am privit ochi în ochi și ea mi-a șoptit: O minune va apărea în viața ta. Nu mi-a venit să cred. Am vrut să-i spun că nu e posibil, dar deodată a dispărut.

Mi-am atins burta. Am vrut să simt, să mă conving că în mine pulsează o minune. Nu am simțit nimic. Am plecat. Am vrut să uit. Dar destinul mi-a îndreptat pașii către un laborator de analize. M-am auzit întrebând asistenta când pot face un test sarcină. M-a programat pentru a doua zi. Când am aflat rezultatul am fost în culmea fericirii. Nu mi-a mai păsat de nimic, nici măcar că aveam să fiu o mamă singură (tatăl nu mi-a apărut în vis și, ciudat a fost că, nici nu eram îngrijorată de absența lui).

M-am dus din nou în parc, pe acea bancă unde am aflat minunata veste. Era o dimineață splendidă de toamnă, iar eu priveam cum natura moare. Dar eram fericită, căci în mine se dezvolta o minune. Gândul meu era unul singur:  Vine bebe! Cum îi pregătesc viitorul, încă din perioada de sarcină?

Emoții de toamnă, emoții de mamă…emoții, emoții, emoții…o nouă față a vieții aveam să cunosc…ce bucurie! Viitorul suna atât de bine! În acel moment, în acea zi de toamnă, în acel parc, deveneam alt om, unul responsabil nu doar de propria persoana, ci și de o minune.

Am simțit că pentru ca minunea mea să vină pe lume cu bine, trebuie să mă pregătesc pentru ea pe tot parcursul celor 9 luni… În minte îmi apăreau, rând pe rând, hăinuțe, reamenajarea dormitorului, scutece, jucării…

Îmi imaginau deja cum dormitorul își schimbă înfățișarea căpătând accente de roz și alb (simțeam că minunea e o fetiță), cum un leagăn în stil vintage își face simțită prezența în el. Mă vedeam umblând prin magazine și umplând coșul de cumpărături cu body-uri, rochițe, căciulițe, șosețele…

Am deschis geanta, am luat un carnețel și-un pix și am început să fac o listă. Deodată, lângă mine pe bancă, a apărut din nou acea țigancă care îmi vorbise de minunea mea.

M-am speriat. Am tresărit. Am privit-o în ochii de un albastru infinit, iar ea mi-a zâmbit. Apoi, cu o voce caldă, mi-a șoptit că a fost trimisă să mă ajute să pregătesc viitorul copilului. Am întrebat-o cine a trimis-o și cum de a știut că mă găsește în parc, iar ea mi-a răspuns că pun prea multe întrebări. Că voi afla mai multe la timpul potrivit.

Și, fără să mai spună altceva, începu să-mi spună cum să mă pregătesc pentru viitorul copilului. Așa am aflat că primele lucruri la care trebuie să mă gândesc nu sunt hainele, jucăriile sau scutecele. Primele lucruri sunt analizele și controalele la medic, fiindcă minunea ce se dezvolta în mine trebuia să se nască sănătoasă. 

Am zâmbit. Inima începuse să-mi bată cu putere. Nici nu-mi doream altceva în acel moment. Cu sufletul plin de bucurie, m-am auzit spunându-i: Mulțumesc pentru că mă ajuți să descopăr cum trebuie să pregătesc viitorul copilului încă din perioada de sarcină…

Și…deodată…soarele a început să-mi mângâie chipul. Mi-am strâns ochii…nu înțelegeam de unde atâta putere…Am deschis ochii și am privit în jur. Nu mai eram în parc, banca fusese înlocuită de patul meu acoperit de o lenjerie în culorile toamnei. O nouă zi începea timid în timp ce eu încercam să interpretez senzația ciudată ce mă cuprinse…

Mi-am aruncat ochii spre noptieră și am zărit cartea Copilul invizibil de Gaspar Gyorgy. Atunci mi-am amintit de ea, de femeia din vis, de minunea prezisă, de viața ce pulsa altfel în mine.

Spune-mi, destinul a fost? El s-a întrupat în femeia din vis? Vrea să-mi spună ceva? Dacă vreodată voi avea un copil, cum trebuie să-i pregătesc viitorul încă din perioada de sarcină?

Cu drag,

Cu Om A sau B

……………………………….

Dragă Omule A sau B,

Recunosc, nu încetezi să mă surprinzi. Nu mă așteptam să-mi povestești un asemenea vis și nici să-mi scrii. Am rămas fără cuvinte. Nici nu știu cum să te fac să înțelegi că această curiozitate a ta nu-ți face deloc bine.

Te înțeleg, dorința ta de cunoaștere nu are limite. Vrei să afli mai multe decât poți duce, întrucât nu vrei să mai trăiești în încertitudine care te sugrumă. Dar vezi tu, dacă le-ai ști pe toate, eu nu aș mai avea niciun farmec. Poate nici nu m-ai mai iubi atât de mult pe cât îmi tot spui.

În fine…nu știu dacă mă vei înțelege. Așa că, am să cedez din nou. Am să răspund întrebărilor tale. La prima ta întrebare voi răspunde fără ezitare. Da, el a fost. Doar el le știe pe toate. La cea de-a doua întrebare, nu pot să-ți dau un răspuns clar. Nici eu nu știu ce ți-a pregătit. Nu vrea să-mi spună. Nu vreau să insist. S-ar putea să nu-i fie pe plac acest lucru.

În ce privește cea de-a treia întrebare, îți voi răspunde cu drag la ea. Dacă destinul crede că eu trebuie să mă întrupez într-o minune care să te facă simțiți că ai făcut cel mai măreț lucru care poate fi făcut pe pământ, atunci așa va fi.

Trebuie însă să știi că pregătirea este destul de complexă. Ea nu se rezumă la amenajarea unei camere pentru copil, la cumpărarea unui cărucior, la alegerea hăinuțelor, a părinților spirituali, printre altele.

Copilul, exact cum mi-ai scris în scrisoare, este o minune. Este acea minune pe care o simți pulsând în tine și care îți dă impresia că ceea ce ai reușit tu, nu a mai reușit nimeni.

Nu ești mamă, dar sunt sigură că înțelegi ce înseamnă venirea pe lume a unui copil și pașii pe care trebuie să îi urmeze o viitoare mămică pentru ca pruncul ei să vină pe lume sănătos.

Știi din propria ta experiență că, uneori, Dzeu îți ia ceva pentru a îți da ceva mult mai prețios din ceea ce ți-a luat. Și, până când părinții ajung să înțeleagă acest lucru, copiii trebuie să treacă printr -o serie de tratamente. În cazul unor copii, singurul tratament care i-ar putea ajuta să se bucure de mine așa cum se cuvine, este o intervenție cu celule stem din placentă sau din sângele ombilical. Celulele stem hematopoietice recoltate din sângele ombilical pot trata boli grave. 

Din fericire, de mai bine de 14 ani de zile, multe mămici din România au descoperit că pot acorda copiilor lor o șansă în plus la o viață sănătoasă, datorită Cord Blood Center, prima bancă de celule stem din România.

La naștere, după ce medicul care asistă nașterea decide că atât mama, cât și bebelușul sunt în siguranță, că nu există durere sau disconfort, utilizează o trusă sterilă pentru recoltare furnizată de către Cord Blood Center, pentru a recolta celule din sângele ombilical care este o valoroasă sursă de celule stem tinere, nașterea fiind momentul unic în care acesta poate fi recoltat. De asemenea, mama poate solicita și recoltarea celulelor stem din țesutul ombilical sau din sângele din placentă. În plus, am aflat că cei de la Cord Blood Center oferă chiar și recoltarea placentei ( un “sanctuar” al celor mai primitive celule stem) și stocarea ei ca sursă de celule stem. 

Celulele stem recoltate sunt apoi procesate de către echipa de la Cord Blood Center printr-o tehnică perfecționată pe parcursul a peste 20 de ani de activitate. În urma procesării tuturor produselor biologice de care dispun, se obțin până la 25 de unități stocate în condiții de criogenie ca sursă de diferite tipuri de celule stem:

• Celule stem hematopoietice din sângele ombilical;
• Celule stem mezenchimale din țesutul de cordon ombilical și țesutul placentar;
• Celule stem hematopoietice din sângele din placentă, respectiv țesutul placentar;
• Celule stem endoteliale din placentă.

Aceste tipuri de celule sunt extrem de importante pentru viitorul unui copil, întrucât pot vindeca și repara celule afectate din corpul său. Având în vedere acest aspect și diversitatea celulelor stem pe care specialiștii le pot obține din cordonul ombilical și țesutul placentar, recoltarea, procesarea și stocarea acestor celule poate fi considerată una dintre cele mai inteligente și responsabile decizii pe care o poate lua o viitoare mămică.  De asemenea, ar trebui să fie primul lucru la care ar trebui să se gândească o viitoare mămică care își dorește să pregătească viitorul copilului încă din perioada de sarcină.

Îți mărturisesc că sunt tare încântată de cum au evoluat lucrurile și de ceea ce poate face medicina pentru pentru ca voi, oamenii, să vă bucurați de mine cât mai mult și cât mai frumos. Sunt impresionată, îți spun drept. După cum ți-am spus deja, sunt multe afecțiuni grave care pot fi tratate prin intermediul transplantului de celule stem.

Aș vrea să pot spune tuturor mămicilor să nu ezite să se adreseze centrului de care ți-am vorbit și care are două laboratoare de procesare și două bănci de stocare, una în Cluj-Napoca și cealaltă în Otopeni. Dându-și acordul pentru recoltarea celulor stem din diverse produse biologice, îi pot oferi  copilului o nouă șansă de a mă trăi din plin, dacă apar probleme care nu pot fi rezolvate altfel.

Fă tu acest lucru pentru mine, transmite tu acest mesaj viitoarelor mămici. Spune-le că celelalte lucruri care le pot trece prin minte sunt oarecum banale. Însă sănătatea nu este un lucru banal, sănătatea este darul cel mai frumos și mai bogat pe care îl poate oferi o mămică copilului său luând această decizie în perioada de sarcină.

Sper ca răspunsul la cea de-a treia întrebare să te ajute să iei cea mai înțeleaptă decizie în cazul în care destinul îți oferi șansa să mă simți pulsând în tine așa cum m-ai simțit în visul despre care mi-ai povestit. Și nu uita… Sănătatea nu este totul, dar fără sănătate totul e nimic (Arthur Schopenhauer)

 Cu mult drag,

Viața

Capitolul 2 din „Conversație cu viața”, poveste ce se va derula pe parcursul probelor pentru Superblog 2020.