O nouă zi se scurse iară
Când zeci de clipe adio ele și-au luat
Căci, Timpul, veșnicul cavaler zburător
La el degrabă le-a chemat.
Și au plecat și tot s-au dus
Fără vreo urmă de regret
Că au zburat și-n urmă au lăsat
Un om ce mult prea ocupat cu alte cele
De ele nici nu s-a putut bucura.
Așa e viața, așa e timpul,
Așa sunt clipele efemere
Așa e Omul
Plin de regrete
Fiindcă el nu poate…
De fiecare clipă a se bucura
Atunci când trebuie…