Timpul o luă iarăși la goană
Pe ulițele vremii de iarnă
În grabă Anul ni-l fură
Și-n urma lui rămaseră
O clipă obosită de atâta drum parcurs,
Un gând pierdut și fără de discurs,
Șoapta mută a unei tăceri rănite
De acordul dulce de vioară
Al vântului ce-și cântă dorul,
Al vremii ce își plânge amorul
Neîmplinit de amintirea ce s-a șters de Anul
Care, furat, din nou, s-a scurs fără să-i pese
De chipul ce îmbătrânește,
De sufletul ce parcă întinerește
Gândind că totuși viața nu va trece
Precum ceasul care intens se pregătește
De întâlnirea Anilor la răscruce.
La mulți ani, dragilor! Să ne citim și în 2017!
La mulți ani!
Genial! Mi-ai inseninat ziua!
Ma bucur, Oana!
An nou fericit și la mulți ani, Irina! Cu mulțumiri călduroase pentru trăirile deosebite inspirate de versurile tale!
La mulţi ani!