Azi

Azi, gândul meu

Zboară spre ochii

Ce se ascund în spatele uitării

Şi râde, căci ştie că,

Oricât ar încerca să se ascundă,

Inima mea tot îi va observa.

 

Azi, paşii mei

Merg fără de regrete

Pe urmele lăsate de acei ochi,

Şi-adună de pe drum

Lecţii de viaţă

Din care-şi împletesc cu fir gros de speranţă

O haină pentru sufletul de gheaţă.

 

Azi, ochii mei

Privesc în ochii din spatele uitării

Şi văd în ei doar un suflet gol,

Pe care nu-l mai recunosc.

 

Azi, mi-am lăsat

Gândul şi ochii

Să umble prin viaţă hai-hui,

Să-mi poarte paşii

Spre amintiri, visuri şi doruri

De acum mult prea bătrâne,

Fiindcă-mi doresc laolaltă

Să le-adun,

Să fac din ele o cunună,

Pe râul vieţii să-i dau drumul,

Pentru a se duce unde o vrea.