Viaţa e scurtă, timpul zboară, clipele de se duc, vremurile în care trăim sunt tare grele, iar tristeţea pune din ce în ce mai mult stăpânire pe sufletul nostru. Pune stăpânire pe el pentru că sufletul nostru în aceste vremuri este din ce în ce mai vulnerabil. El plânge în tăcere, dar nimeni nu are timp să-l audă, fiindcă toţi sunt din ce în ce mai ocupaţi doar de propria lor persoană.
S-au dus vremurile în care sufletul zâmbea fiindcă el era mereu tratat regeşte cu cel mai bun balsam, şi anume cu bunătate. Bunătate? Da, bunătate, fiindcă bunătatea este cel mai bun balsam de alinare a sufletului, de liniştire a lui. Dar acum în aceste vremurile grele, acest balsam tare greu se mai găseşte. Acum nimeni nu mai este interesat de el, fiindcă nu îl mai consideră necesar. Dar ce păcat că oamenii din aceste vremuri deloc nu conştientizează că bunătatea ne este atât de necesară pentru a ne alina nu doar sufletul celorlalţi, ci în primul rând propriul suflet.
Bunătatea ne face frumoşi.
Bunătatea ne dă posibilitatea să găsim ceea ce de mult căutăm, şi anume drumul către fericire.
Bunătatea este o floare, este esenţa noastră morală.
Bunătatea este manieră prin care putem comunica chiar şi cu cei mai nepăstuiţi de soartă.
Bunătatea este un limbaj universal.
Bunătatea este cel mai bun remediu de alinare a unui suflet aflat în suferinţă.
Bunătatea este un adevărat balam pentru suflet pe care ar trebui să-l folosim zi de zi pentru ca viaţa asta scurtă să o putem trăim cât mai frumos posibil.
ddddaa-dddaaaaa! 🙂
🙂