Curiozitatea mă-ndeamnă
Să aflu cine sunt
Caut răspunsul prin univers
Și găsesc doar un vers.
Mă apropii de el
Îl iau în palme,
Îl strâng la piept
Și îl întreb:
Hei tu, dragă versule,
Ai putea să-mi spui cine sunt?
Uitându-se la mine
Din vârf de condei
Deodată el îmi zise:
Of, omule, de când aștept să mă descoperi
Pentru a-ți spune cine ești.
Am obosit în vârf de condei să stau
Fără ca tu să mă observi.
Tu vrei să afli cine eşti?
Tu ești un simplu muritor
Pe care eu, versul nemuritor,
Te pot ajuta
Să lași ceva în urma ta.
Tu ești ființa care își dorește
Cu nemurirea să se întâlnească
Și doar eu ție
Îți pot îndeplini această dorință arzătoare.
Așa că, un sfat prietenesc îți dau.
Deschide-mi poarta sufletului tău
Permite-mi să scot din el
Buchetul frumos de sentimente
Lasă-mă să-l pun pe aripile vântului
Pentru a zbura spre zările nemuririi.