Dragă Viață,
Sunt același om A sau B pe care îl știi de atâta vreme. Am decis să-ți scriu pentru a-ți mărturisi că mi-e dor de tine și de fetița cu chip angelic ce privea în ochii verzi ai bunicii, câutând răspunsuri la tainele tale.
Îți scriu cu inima în lacrimi, cu sufletul tremurând de atâtea suspine. Aș vrea atât de mult să pot să te iau de mână și să se întoarcem pe tărâmul fermecat al copilăriei, unde orice lucru rău dispărea într-o clipă când bunica îmi amintea că a sosit timpul să cos împreună cu ea câte un vis aparte.
Îmi lipsește enorm bunica, femeia care s-a încăpățânat să-mi demonstreze că nu există nu pot, există nu vrei. Îmi doresc să fie iar lângă mine, lângă mașina de cusut și să-mi dezvăluie din secretele sale.
Sunt sigură că îți amintești cât de hotărâtă era în această privință, cât de mult și-a dorit să mă facă să înțeleg că și eu pot să croșetez, să brodez sau să cos la masina de cusut la fel de bine ca ea, în ciuda piedicilor existente.
Eu îmi amintesc cât de fascinată eram de ceea ce ieșea din mâinile ei. Nu am putut niciodată uita acel prim moment în care mi-a făcut cunoștință cu croșetul și cu masina de cusut.
Copil fiind nu credeam că am să reușesc să învăț să croșetez sacoșe de rafie, să brodez sau să cos la masina de cusut. Și mereu mi-am zis: Eu nu am să pot face niciodată ceea ce fac ceilalți. Așa a vrut Dzeu. El știe de ce.
Bunica însă a fost întotdeauna de altă părere. Și nu s-a lăsat până nu a reușit să mă învețe să fac ceea ce făcea ea. Prima întâlnire cu mașina de cusut, prima atingere a ei în adevărul sens al cuvântului, a fost de neuitat. Îți amintești? Inima îmi bătea de să-mi sară din piept. Aveam mari emoții când bunica m-a așezat pe scaunul de lângă mașina de cusut. Eram numai ochi și urechi. Îi urmăream fiecare mișcare.
Când închid ochii o văd pe bunica cum, după ce m-a așezat pe scaunul de lângă mașină, a luat loc și ea pe scaunul din fața mașinii, apoi a început să-mi explice ce trebuie să facă o croitoreasă înainte de a începe să coase.
Nu mai rețin ceea ce mi-a spus atunci (au trecut mulți ani), ceea ce îmi amintesc este că, după ce a băgat ața în ac, a verificat tensiunea cusăturii, a pus materialul roz sub ac, m-a luat de pe scaun și m-a așezat pe genunchii ei, apoi a apăsat pe pedală și s-a produs miracolul.
Fața de pernă pe care bunica îmi promisese că mi-o face a prins contur. A fost prima mea experiență „adevărată” cu mașina de cusut și diversele accesorii croitorie.
În ziua aceea, deși bunica a făcut fața de pernă nu eu, am simțit că nu există în lume o persoană mai puternică ca mine. Sufletul meu de copil simțise că făcuse o minune, că descoperise în sfârșit tainele tale, în ciuda faptului că era o simplă față de pernă.
Această experiență a fost începutul unor alte experiențe din ce în ce mai interesante. Abia așteptam să merg la bunica când aveam timp. Îmi doream să aflu și mai multe din tainele cusutului și croșetatului. Și timpul a trecut, iar eu am crescut și am realizat că, dacă există iubire și voință infinită, poți să faci ce nu ți-ai închipuit vreodată că poți face.
Bunica nu și-a dat seama. Regret nespus că nu i-am spus niciodată ce a reușit ea să facă datorită încăpățânării ei. A reușit două lucruri esențiale. M-a ajutat să-mi depășesc limitele prin dezvăluirea tainelor croșetatului, brodatului și a cusutului la mașină, apoi mi-a cusut pe pânza albă a sufletului un vis. A fost un vis cusut cu fir roșu de iubire infinită. A fost visul de a urca cât mai sus pe treptele tale, de a crede cu tărie în faptul că pot face tot ceea ce alții pot face și de a răzbi indiferent de situație.
Și am reușit. Cu multă voință și muncă am urcat tot mai sus, am crezut în mine și am răzbit. Am făcut-o cu gândul la ea, la bunica, la ființa dragă care a plecat de ceva vreme să se ocupe de Cusut si Brodat într-o lume mai bună.
Este adevărat…nu cos și nu brodez aceleași lucruri ca bunica. Odată cu plecarea ei în lumea cea fără de suspine, nu am mai putut pune mâna pe mașina de cusut. Nu a mai fost bunica lângă mine. Deși știu că i-ar fi plăcut enorm să continui să cos și să brodez aceleași lucruri ca și ea, se pare că destinul a decis să cos și să brodez altceva.
Mărturisesc că tare îmi place întorsătura pe care ai luat-o, draga mea viață. Îmi place ce cos acum. Îmi place să văd cum visul de a urca tot mai sus pe treptele tale prinde din ce în ce mai mult contur. Și fiindcă tare îmi mai place, aș vrea să aflu ceva de la tine. Mă știi…sunt curioasă din fire. Încontro ne îndreptăm? Care va fi rezultatul?
Cu drag,
Un om A sau B
Dragă omule A sau B
M-ai făcut să lăcrimez și știi că nu-mi place să fac asta. Și mie îmi lipsește bunica și determinarea ei de a te convinge să înțelegi care este rolul meu alături de tine. Mă bucur enorm de faptul că, datorită mașinii de cusut, ai înțeles care este drumul tău în această lume.
Ai dreptate, îmi amintesc de vechea masina de cusut a bunicii, care stătea tăcută în colțul de la fereastră. Tare muncită mai era. Bunica nu stătea o clipă. Mereu avea câte ceva de făcut la ea. Și rețin cât de fascinată erai tu de tot ce reușea bunica să facă datorită mașinii de cusut. Și mai știu că tare tristă mai erai înainte ca bunica să decidă să-ți dea acea primă lecție. Tare mă mai consumam când te vedeam supărată. Știam că sufletului tău de copil îi era greu să înțeleagă că lucrurile nu aveau să se petreacă așa cum credea.
Îți mărturisesc că eu am fost „capul răutăților”. Am reușit să-i transmit că trebuie să te ajute să-ți depășești limitele și să-ți coși visul de la o vârstă fragedă. Să nu-mi scrii să mă întrebi cum am reușit să fac acest lucru, nu îți voi răspunde la această întrebare. Nu pot să spun, e secret. Știi…sunt lucruri pe care nu poți să le afli, e mai bine așa.
Mari emoții am avut în ziua în care am aflat că bunica avea să-ți dezvăluie tainele cusutului. Nu știu dacă tu îți mai amintești, dare eu îmi amintesc că tremurai toată când bunica te-a luat în brațe și ți-a cuprins mâna dreaptă cu palma ei caldă și fină. Când ți-a pus mâna pe roată și a început să o învârtă încet, ai făcut ochii mari și nu ai mai spus nimic. Doar priveai înmărmurită cum acul lăsa urme pe materialul din care ți-ai dorit o față de pernă.
La final ai plâns și ți-ai aruncat brațele în jurul gâtului bunicii. A fost poate cel mai fericit moment. Era prima ta victorie. Reușisei să faci ceea ce nu credeai că poți face. Am plâns și eu…să știi. Nu m-ai văzut fiindcă am stat ascunsă într-un colț al sufletului tău de copil. Tare m-am mai bucurat pentru tine.
Îmi pare rău că nu ai mai putut să coși la mașina de cusut. Dar mă bucur că acum coși cuvinte care ajung la sufletele semenilor tăi. Sunt fericită că visul cusut de bunica cu fir roșu de iubire infinită te-a ajutat să îți găsești menirea, fiindcă tu asta trebuie să faci. Să coși cu cuvinte la o mașină de cusut cu totul aparte.
Este adevărat, nu are roată, nu are suveică sau mosor și nici ață în felurite culori. Această mașină are condei ce așterne nu pe pânză ci pe hârtie, cuvinte izvorâte din sufletul acela de copil transformat în sufletul unui adult pregătit să creeze minuni dătătoare de speranță.
Așa că, nu fi tristă. Păstrează în suflet amintirea acelei mașini de cusut la care ți-ai cusut, fără să știi, visul care te-a ajutat mai mult decât îți închipui să devii omul care ești astăzi. Iar pe bunica ține-o în sufletul tău clipă de clipă. Nu uita…ea trăiește în tine, e acea flacără a iubirii ce arde fără încetare în inima ta.
Despre drumul tău sau despre rezultat nu pot să-ți spun nimic. Va trebui să descoperi restul singură. Cu calm, răbdare și multă voință îți vei croi drumul potrivit. Pot doar să-ți spun că până acum ai fost o croitoreasă bună. Ți-ai croit bine drumul. Mașina de cusut cuvinte ți se potrivește de minune. Este modelul care trebuie. Urmează tiparul pe care ți l-ai croit și rezultatul îl vei afla la timpul potrivit.
PS: Dacă vei dori vreodată să faci ceea ce făcea bunica, îți recomand să urmezi următoarele sfaturi:
O mașină care poate să se ridice la nivelul așteptărilor tale poate fi mașina multifuncțională de Cusut si Brodat Bernette B79, care să te ajute să-ți pui în aplicare ideile creative.
Mult succes îți doresc!
Cu mult drag,
Viața
Capitolul 3 din „Conversație cu viața”, poveste ce se va derula pe parcursul probelor pentru Superblog 2020
Pingback: Proba 3. #JurnaldeCroitorie