Dragă Viață,
Îți scriu astăzi cu nostalgie. Vreau să depănăm amintiri. Mi s-a făcut un dor nebun de copilărie, de copilul care a aflat, într-o zi, că poate deveni orice, poate ajunge oriunde în doar câteva clipe. Trebuie doar să-și dorească asta.
Nu știu dacă tu îți mai amintești, dar eu îmi amintesc perfect momentul în care tata mi-a arătat calea către lumea care avea să-mi vindece sufletul și să-mi deschidă calea imaginației.
Din păcate, în primii ai prieteniei noastre, nu am fost foarte mult atrasă de acea lume fascinantă în care te poți întrupa în fiecare personaj care îți apare dinaintea ochilor. Dar, îmi amintesc că într-o zi te-ai decis să faci o schimbare, să determini acel copil ignorant să-și îndrepte atenția spre acea lume în care imaginația nu are limite.
A fost suficient un sigur cadou frumos împachetat și plin de culoare, pentru a-l face pe copilul de atunci să deschidă ușa către lumea ce avea să-l schimbe. Când tata mi-a întins cadoul și cu vocea sa blândă mi-a zis că a sosit timpul să pornesc într-o aventură care îmi va permite să trăiesc fiecare clipă altfel, nu am zis nimic. Am luat cadoul, i-am mulțumit și am plecat în camera mea.
Când am fost sigură că el nu mă vede, am desfăcut rapid cadoul. Trebuia să aflu în ce aventură urma să pornesc. Am rupt ambalajul și am descoperit o carte de povești pentru copii. Inițial nu mi-a plăcut. Am pus-o deoparte. Mă așteptasem la un altfel de cadou, unul care să mă facă să sar în sus de bucurie. Cartea nu era ceea ce-mi dorisem. Cu toate acestea, curiozitatea era mare. Tata îmi spusese că datorită cărții puteam fi orice și puteam ajunge oriunde în doar câteva clipe. Iar eu asta îmi doream cel mai mult. Voiam să evadez din lumea în care copiii mă făceau să mă simt rău, în care parcă nu-mi găseau locul.
Îți amintești? Am luat cartea de pe birou și am deschis-o timid. Am început să citesc și să mă pierd printre cuvinte. Treptat însă m-am regăsit. A fost ciudat. Nu înțelegeam ce înseamnă să te pierzi și să te regăsești printre cuvinte care, unul câte unul, îmi dezvăluiau o lume cum nu mai cunoscusem până atunci. În acea lume, în acea zi oarecare din copilărie, timpul s-a oprit în loc. A făcut-o pentru ca eu să devin pe rând Alba ca Zăpada, Prințul cel Frumos, Cei Șapte Pitici.
În acea lume, din acea zi, copilul cu ochi mari căprui, cu sufletul rănit de vorbe aruncate la întâmplare de suflete ce nu erau conștiente de cicatricile adânci formate în inima sa, a zâmbit și a început să trăiască cu adevărat sorbind din apa vie numită lectură.
Și a tot sorbit din această apă vie ce avea un gust diferit de fiecare dată, și a evadat din lumea sa profană ori de câte ori a avut șansa, pentru a căuta cheia eliberării sale din închisoarea neputinței. Și a reușit să se autocunoască, să se autodesărvâșească și să-și întindă aripile cât mai sus.
Acum, când retrăiesc acele momente în timp ce-ți scriu ție, dragă viață, îmi dau seama cât de ușor este să iubești cărțile dacă există cineva alături de tine, care știe cum să-ți trezească curiozitatea, care poate explica unui copil pe înțelesul său ce îi poate oferi lumea fascinantă a cărților. În plus, interesul unui copil dornic să descopere lucruri noi, este ușor de trezit oricând.
Știi, regret enorm că nu mai sunt copil, că nu mai pot simți puterea minunată a numeroaselor cărți pentru copii de a vindeca suflete inocente. Dar mă bucur că adultul de astăzi are șansa de a face un cadou minunat copiilor prietenilor săi. Sigur știi deja, dar îți voi reaminti. Este vorba despre cărți personalizate de la Editura Elefantul Meu.
[youtube https://www.youtube.com/watch?v=1nKTEZYknTk]
Abia aștept să le ofer cu drag copiilor prietenilor mei, întrucât le consider cărți interactive, care pot stimula foarte mult imaginația și fantezia copilului. Pe de altă parte, fiindcă copiii vor citi despre ei înșiși sau chiar despre părinții lor, vor fi mult mai atrași de lectură, iar învățatul va fi mult mai distractiv.
Ce tare mi-ar fi plăcut să citesc despre mine în copilărie!! Nu s-a putut. Dar nu-i nimic. Tot am iubit lectura. Tu ce părere ai viață? Ce-ți mai amintești? Ce părere ai despre rolul cărților în viața copiilor? Îți plac cărțile personalizate? Care crezi că este contribuția lor în dezvoltarea copiilor?
Cu mult drag,
Un Om A sau B
Dragă Omule A sau B
M-ai făcut să lăcrimez. Ce copilărie frumoasă ai avut!! Îmi amintesc fiecare clipă petrecută alături de tine. Și îmi amintesc și faptul că nu-ți plăcea să citești, dar când ți-ai dat seama ce gust minunat are lectura, pardon apa vie, erai în stare să sorbi din ea tot timpul. Citeai până seara târziu, chiar și dimineața înainte de a pleca la școală. Mi-a fost greu să țin pasul cu tine. Atunci, pe moment, am regretat fiindcă m-am implicat puțin în decizia tatălui tău de a-ți oferi o carte drept cadou.
Mai târziu mi-am dat seama că am făcut bine, deoarece cartea a avut rolul de a-ți deschide calea spre o lume mult mai frumoasă, o lume în care ai reușit să te regăsești, să te cunoști mai bine pe tine însăți, să-ți dai seama ce-ți dorești cu adevărat. Cartea ți-a deschis noi orizonturi, te-a ajutat să comunici mult mai ușor cu ceilalți din jur și să nu te mai închizi în carapacea ta ori de câte ori oamenii ți-au spus cuvinte care te-au durut. Cartea ți-a dat aripi să atingi culmile succesului. Tare mă bucur pentru tine.
În ceea ce privește cărțile personalizate, sunt în asentimentul tău. Mi-ar fi plăcut o poveste despre tine. Ar fi fost tare savuroasă. Nu a fost să fie. Dar să știi…niciodată nu e prea târziu. Poți oricând comanda o carte personalizată de la editura Elefantul meu, pentru a o dărui copiilor prietenilor tăi. E o idee grozavă, nu-i așa? Poți să le oferi o carte personalizată în care vor citi despre tine, fie le poți da șansa să citească despre ei pornind într-o aventură minunată cu cei mai buni prieteni. În această aventură ei îl pot căuta pe Moș Nicolae sau chiar pe Moș Crăciun, având șansa de a descoperi un univers nou, plin de oameni noi. Aici pot afla, de exemplu, despre importanța darurilor și cât de mult îi apropie acestea sufletește pe oameni. În plus, pot afla cât este de importantă prietenia și legăturile interumane. Toate aceste lucruri joacă un rol important în dezvoltarea și educația lor.
Te îmbrățișez, omule cu suflet de copil! Îți doresc să reușești să arăți copiilor prietenilor tăi cât de frumoasă poate fi lumea ce vindecă suflete și deschide calea imaginației.
Cu mult drag,
Viața
Capitolul 10 din „Conversație cu viața”, poveste ce se va derula pe parcursul probelor Superblog 2020.
Pingback: Proba 10. Elefantul Meu deschide drumul spre imaginație
Pingback: GP- Mi-am așezat între cuvinte inima – Inima Din Cuvinte
Pingback: Blogerii încurajează copiii să citească povestind amintiri despre cărțile copilăriei lor (VIDEO) | Baia Mare 24