De la lumină la întuneric…sau invers? Încotro ne îndreptăm? Ce este viața? Grele-ntrebări. Dar, totuși…există un răspuns la cea din urmă. Este un dar, care ni s-a ferit fără să-l cerem, și ni se va lua lua fără să fim întrebați. Prin urmare, e un dar special. Unul care ți s-a dat, dar care ți se va lua…la un moment dat….
Cât timp îl avem, atâta vreme cât ni se permite să ne bucurăm de el, trebuie să o facem. Cum? Trăind fiecare clipă la intensitate maximă. Gustând din fiecare clipă, hrănindu-ne sufletul cu bucurii, cu speranțe, cu visuri ce vor să fie îndeplinite.
Privind spre lumină, ocolind întunericul…dacă ne permite destinul…bineînțeles. Căci…uneori, destinul tare ne mai joacă feste. În loc să ne ghideze spre calea spre lumea…ne indică o cale pe care mergem bâjbâind prin întuneric. Și mergem, și mergem, și tot nu se vede lumina de la capătul tunelului.
Sufletul nostru se frământă. Neliniștea pe el pune stăpânire. E-un haos în suflet, emoțiile aleargă care încotro. Inima ne bate tare. Clipele trec, soluția salvatoare tot nu apare. Totul miroase a trădare în noaptea cu lună plină.
Gândul e treaz, privește spre lumina ce se-ntrezărește dincolo de întunericul pătrunzător. E doar un firicel, dar e un început. Mâine este o nouă zi, un nou început. Norii se pot risipi, soarele poate zâmbi, lumina poate străluci. Întunericul poate rămâne în urmă, răpus de o nouă clipă, de o nouă respirație, de-o nouă iubire de viață.
Totul e fericire. Sufletul cântă o melodie. E ca o rapsodie. Viața cu al ei parfum îl îmbie. E joc și voie bună pe câmpie. E-o dragoste de viață ce învie o inimă ce s-a pierdut prin vie. Pare însă să-și revie în simțiri și să privească spre lumină.
Sursă foto: descopera.ro
E- adevărat. Timpul se scurge, clipele aleargă, viața se tot duce dinspre lumină către întuneric…sau invers? Nimeni nu știe exact care-i adevărata lumină sau care-i adevăratul întuneric.
O fi aici, o fi dincolo. Nici nu vrem să știm. Dar viața nu-i doar un dar, ci și-o poveste, cu început și sfârșit. Una aparte, pe care o gustăm pe nerăsuflate, dar al cărui sfârșit nu vrem să îl aflăm. Am vrea să fie una cu început fără de sfârșit. Dar…uite că nu este.
Și vine o zi…când ne este dat să citim și ultima filă din poveste. Și disperarea ne cuprinde. Tristețea-i mare, durerea e cumplită. Povestea s-a încheiat, adio viața din nou a spus cuiva.
Acum simțim că avem cea mai neplăcută sarcină…de a petrece sufletul pe drumul spre o altă lume…unde nu există nici întristare, nici suspin. Și, pentru a scăpa de atâtea griji apelăm servicii funerare sector 5 sau la servicii funerare sector 2.
Aceste firme se ocupă de tot ceea ce trebuie. Scapă de fiecare dată persoanele îndurerate de niște sarcini pe care le-ar duce cu greu la bun sfârșit. Nimănui nu îi plac serviciile funerare, dar ele sunt necesare atunci când firul firav al vieții se rupe, iar sufletul pornește în călătorie spre veșnicie. O călătorie de la lumină spre întuneric…sau invers?