Paulo Coelho spune următoarele:
Suferinţa apare atunci când aşteptăm ca ceilalţi să ne iubească în felul dorit de noi.
Eu aş spune că suferinţa apare atunci când cei în care am avut încredere ne înşeală încrederea.
Suferinţa apare atunci când avem aşteptări prea mari din partea unor oameni care niciodată nu ne-au demonstrat nimic.
Suferinţa apare când cel căruia i-ai făcut loc în sufletul tău te dezamăgeşte.
Suferinţa apare când bunătatea de care ai dat dovadă îţi este călcata în picioare.
Suferinţa apare când conştientizezi că i-ai întins o mână persoanei nepotrivite.
Suferinţa apare când sinceritatea pierde îm faţa minciunii.
Suferinţa apare când răutatea îşi face simţită prezenţa.
Suferinţa apare atunci când nici nu te aştepţi pentru a ne răpi frumoasele clipe de bucurie.
Viaţa nu înseamnă doar bucurie sau fericire, viaţa înseamnă şi multă suferinţă. De ce? Fiindcă fără de suferinţă nu am învăţa să deosebim răul de bine, minciuna de adevăr. Fără suferinţă nu ne-am da seama de adevărata faţă a oamenilor. Suferinţa ne schimbă, ne face mai puternici, ne dă un bun motiv să nu renunţăm, ci să luptăm şi astfel să găsim adevărata cale pe care ne este destinat să mergem. Suferinţa este un instrument de cunoaştere care, ne dă posibilitatea să descoperim lucruri pe care nu credeam că le vom descoperi vreodată.
Aşadar, nu trebuie să ne ferim de suferinţă, fiindcă dacă îi simţim puternic prezenţa înseamnă că trăim.