Ploaia de lacrimi
Ale sufletului răvășit
De zborul tău necontenit
Îți udă aripile,
Dar tu deloc nu vrei
În seamă să o bagi.
Ți-atât de greu oare s-aștepți
Ca noi de viață să bucurăm?
Nu-ți este ție oare milă
De clipele ce ni le furi
De viața noastra efemeră
De despărțirea noastră iminentă
De veșnicia ce ne-așteaptă?
De ce să-mi fie mie milă
De cei ce nu știu a mă prețui
De cei ce permanent mă risipesc
Și nu știu de mine a se bucura?
Nu, nu îmi este milă
De voi, ființele, ce aici pe pâmânt
Un scurt popas voi faceți,
În drumul vostru către veșnicie.
Cum vouă nu vă pasă de clipele ce vi le dăruiesc
Nici mie nu îmi pasă de despărțirea noastră.
Eu, Timpul, am multe de făcut
Eu trebuie să zbor, pentru ca voi să înțelegi
Ce-nseamnă să trăiți pe acest pământ…
Dar……..
Niciun dar….
Oprește-te!!!!!
Nu pierde clipa…
Cu frământări și întrebări
Fără de sens….
Trăiește clipa omule!!!!!