Azi
Mi-am rugat sufletul
Să se dezbrace
De haina grea ce-o poartă
Dar ce să vezi,
El nu m-a ascultat.
Nu vrea de ea să se dezbrace,
Fiindcă e tare călduroasă.
E căptușită bine
Cu amintiri frumoase,
Cu clipe ce-au trecut,
Dar care-s imprimate
Pe haina ce o poartă.
Azi mi-am rugat sufletul
Să se dezbrace
De haina
Ce tare îl mai strânge,
Dar el frumos m-a refuzat
Spunându-mi
Să-mi văd de treabă
Că știe el ce face.
Dar eu nu pot
Deloc să-mi văd de treabă
Când observ că lui nu-i este bine
C-o haină total nepotrivită.
De aceea îmi doresc să caut
Și să găsesc în magazinul vieții
O haină chic
Pe măsura sufletului meu.
Îl cunosc atât de bine
Și știu că își dorește
O haină frumoasă
Din țesătură de vise împlinite
Cu fir de speranță
Și fine detalii din bucurii.
Dar oare încotro e magazinul vieții?