Ne dorim să fim fericiţi, să avem o viaţă frumoasă, dar nu întotdeauna reuşim acest lucru. De ce? Fiindcă ne ferecăm sufletul cu un lacăt pe care nici noi nu suntem capabili să îl deschidem şi astfel, închidem în suflet tot ceea ce avem mai bun în noi. Închidem în suflet tot ceea ar trebui să oferim celorlalţi. Ce fel de lacăt este acela pe care nici noi nu ştim să-l deschidem? Este un lacăt cu totul aparte, căci poartă şi un nume, iar al său nume se numeşte egoism.
Egoismul este acel lacăt rezistent cu care noi adesea ne ferecăm sufletul pentru a păstra doar pentru noi tot ceea ce este mai bun. Dar din păcate, noi nu ştim că dacă nu ne vom deschide larg sufletul pentru a dărui celor din jurul nostru bucurie, iubire, fericire, noi nu vom putea fi cu adevărat fericiţi.
Doar dăruind ceea ce alţii cu drag ei ne oferă putem trăi frumos alături de ceilalţi. Cu cât vom continua să fim egoişti, cu atât vom fi mai singuri. Un suflet care nu se deschide pentru a primi şi a dărui tot ceea ce este nevoie pentru ca viaţa să fie mult mai frumoasă, este un suflet rece, un suflet incapabil să se bucure de căldura şi lumina ce vin din alte suflete.
Viaţa este atât de scurtă, încât nu ştiu dacă se merită să îţi închizi sufletul cu aşa lacăt urât care nu îţi permite să te bucuri de momentele unice din viaţă alături de cei care încearcă să îţi vină în ajutor, oferindu-ţi cheia sufletului lor în speranţa că se potriveşte la lacătul cu care tu de bună voie ţi-ai ferecat sufletul.
Deschide-ţi sufletul dragă omule, şi lasă-l să zboare pentru a se întâlni cu un alt suflet!
Deschide-ţi sufletul dragă omule şi lasă-ţi sufletul să ofere zi de zi din bunătatea lui, din bucuria lui!
Deschide-ţi sufletul dragă omului, şi lasă-ţi sufletul să ofere pentru a putea primi la rândul lui hrana de care zi de zi are atâta nevoie!
Deschide-ţi sufletul dragă omule şi lasă să primească iubire, căldură, lumină şi astfel să înveţe şi el la rândul lui că fericirea-nseamnă să dăruieşti pentru a primi!
O zi plină de lumină îți doresc!
🙂 Te rog citeşte o nuvelă destul de scurtă care se numeşte „Cerşetori în Spania”, ar trebui să o găseşti destul de uşor pe net. După aceea sunt curios dacă vei mai rămâne la aceleaşi păreri! 🙂
Am sa o caut si am sa o citesc. 🙂