Nebunie

 Poate e o nebunie să scriu în loc să mă odihnesc, așa cum se face de obicei duminica, dar asta simt şi asta  fac. Sunt şi eu în dilemă ca şi Einstein pe care o întrebare l-a băgat în ceaţă: Sunt eu nebun sau sunt toţi ceilalţi? Pe zi ce trece constat însă că,  îmi e din ce în ce mai greu să-mi dau seama în aceste vremuri cine suferă de nebunie, eu sau ceilalţi din jurul meu. Eu fiindcă fac ceea ce vreau, eu fiindcă nu ţin cont de ceea ce spune lumea, sau ceilalţi fiindcă tare le mai place să comenteze despre ce se întâmplă în curtea vecinului.

Adevărul e că trăim într-o lume plină de haos, într-o lume pe care pe zi ce trece îţi este mai greu să o înţelegi. Ţi-e greu să înţelegi de lumea nu-şi vede de treaba ei, ci se preocupă de treburile altora. Îţi este greu să-i înţelegi pe cei cărora le place să comenteze mereu despre viaţa altora. Îţi este greu să trăieşti într-o lume plină de prejudecăţi de tot felul, într-o lume liberă, dar în care nu te simţi liber să faci ce vrei, căci te gândeşti la opinia celor din jurul. Dacă e o nebunie să nu ţii cont de părerea celorlalţi din jurul tău, să faci ce vrei, să spui cu sinceritate ceea ce gândeşti, atunci sufăr de puţină de nebunie.

Viaţa e atât de scurtă încât nu se merită să o trăim altfel decât simţindu-ne în permanenţă liberi. Nu trebuie să  lăsăm niciodată ca opinilor celorlalţi să ne influenţeze  modul de a gândi.  Fiecare este stăpân pe propria viaţă, aşa că fiecare trebuie să-şi urmeze propriul drum fără să ţină cont de ceilalţi. De ce? Fiindcă trăim într-o lume plină de răutate şi de invidie, într-o lume în care oamenii cu cât urci mai sus, cu atât ei se străduiesc să te doboare.  Cu cât ai parte de mai multe reuşite, cu atât te invidiază mai tare şi ar face orice să te facă să eşuezi.

Din acest motiv nu trebuie să ne lăsăm influenţaţi de nimeni, ci să mergem pe drumul pe care ni l-am ales cu hotărâre şi încredere în noi. Voi cum staţi la capitolul nebunie?