Calc pe nisipuri mişcătoare
Ce-mi frig şi tălpile şi sufletul.
Mi-e drumul greu şi-anevoios,
Dar nu eu l-am ales,
Ci soarta, din grădina vieţii l-a cules,
Şi-n faţă mi l-a înşirat.
Pot oare eu, ei, să mă împotrivesc?
Calc pe nisipuri mişcătoare,
Privesc la caravanele ce vin şi pleacă
Şi mă întreb adesea,
Oare în care este străinul meu din noapte,
Ce-n vise vine
Şi-mi zâmbeşte
De la masa tăcerii?
Calc pe nisipuri mişcătoare,
Dar drumul mi-l continui
Mergând pe şirul atrăgător de litere,
Formând cuvinte.