Nostalgie

Mă duc într-o seară la o prietenă  şi nimeresc în plin scandal. Băieţii ei de 11 şi 8 ani se certau de mama focului din cauza computer-ului. Cel mare se juca pe computer şi bineînţeles că şi cel mic vroia să facă  la fel. Maică-sa deja era depăşită de situaţie,  şi nu mai ştia ce să facă.

–        Gata, liniştiţi-vă! Computer-ul se stinge, căci la cât îl frecaţi voi, se  va strica sigur  şi nu o să  vă  mai puteţi juca.

–         Şi ce dacă se strică, orice computer acum se poate repara foarte uşor, zise fiul cel mare. Îi spun lui tati să contacteze  o firmă de reparaţii laptop, aşa că nu va fi nicio problemă.

–         Ei nu mai spune! Chiar aşa?!

–  Chiar aşa mamă. Nu ştiai că acum totul se repară mult mai uşor?

–      Văd că eşti foarte informat. Sper că ştii şi faptul că orice reparaţie costă, aşa că aţi face bine să aveţi grijă de el.

-Dar noi avem grijă de el. Şi chiar vreau să îţi spun că azi cât ai fost tu la servici,  ne-am ocupat de acţiunea curăţare laptop de praf. Nu ai observat ce curat e!!!

–         Ooo,  Doamne!  Ce copii!! Imediat au replică pentru orice.  Şi ce informaţi sunt! Eu nu mă pricep deloc la computer.  Şi recunosc că nici nu ştiu la ce firmă să apelez în caz că mi se strică laptop-ul. Dar mă bucur că am aflat.  Ce diferenţă mare e între noi copiii de ieri şi copiii de astăzi. Ce a evoluat lumea!  Îţi mai aminteşti fată, de copilăria noastră, când în vacanţe stăteam mai tot timpul afară şi ne jucam de-a v-aţi ascunselea, flori,  fete şi băieţi şi câte şi mai câte de intram seara obosite în casă şi julite la coate sau la genunchi. Nu ştiam noi de computer sau de laptop. De jocuri online ce să mai zic.  Şi ce frumos era! Acum  aceste jocuri nu îi mai atrag, acum ei se joacă  online. Doamne,  ce au trecut anii şi cât am mai evoluat! Nici nu-mi vine să cred că acele jocuri ale copilăriei noastre sunt doar o dulce amintire. Mă apucă aşa o nostalgie când mă gândesc la anii copilăriei. Ce ignoranţi eram noi atunci, şi câte ştiu copiii secolului 21.

–         Ce vrei fată?! Generaţia de astăzi ştie mult mai multe decât ştiam noi, fiindcă i s-a permis accesul la informaţii, şi să ştii că mă bucur pentru ce din această generaţie.. Sunt jocuri online care îi ajută, le dezvoltă gândirea. Eu de asta îi şi las să se joace pe computer,  fiindcă văd că îi ajută. Uneori mă duc şi eu lângă ei şi îi privesc cum joacă, aşa mai prind şi eu câte ceva. Unele jocuri sunt de-a dreptul antrenante, sunt mult mai interesante decât ceea ce jucam noi. Ceea ce e păcat pentru  ei  este faptul că,  ei, copiii secolului 21 se maturizează mult prea repede, şi nu se bucură de copilărie tot atât de mult cum am  făcut-o noi.

–         Să ştii că da, dar şi această perioadă a jocurilor online are farmecul ei, de care,  de ce să nu recunoaştem,  suntem şi noi atrase, căci şi nouă tare ne mai place joaca. Dar ştii ce mi-ar plăcea să joc online? Unul din jocurile copilăriei noastre. Oare există un astfel de joc?

–         Ufff, nu prea sunteţi în pas cu tehnologia şi noutăţile cu privire la jocurile online se pare, îmi zice deodată Răzvan, fiul cel mare al prietenei mele. Dacă mă lasă mama să deschid computer-ul, vă arăt cum se joacă hide and seek şi multe alte jocuri interesante precum “Lara Croft”, “Batman”, “Katarina”, “Jim Raynor”, “Ruby”, „Assassins Creed”!

–         Dragă Răzvan, rămâne pe altă dată, dar mulţumesc frumos pentru informaţie. Trebuie să recunosc că nu le am cu jocurile online, încă duc dorul copilăriei şi a jocurilor frumoase pe care le jucam în faţa blocului. Parcă erau mult mai frumoase ca cele de acum. Dacă aş putea să dau timpul înapoi şi m-aş mai putea juca, aş prefera să ies afară şi să mă jos  de-a v-aţi ascunselea, flori,  fete şi băieţi de dimineaţa până seara împreună cu alţi copii. Ar fi mult mai frumos şi mai sănătos, fiindcă nu ar trebui să stau ore în şir cu ochii computer.

Timpul însă a trecut, copilul de ieri, a devenit un adult care îşi aminteşte cu nostalgie de jocurile copilăriei sale. Cu acest gând ce mi-a venit în minte în timpul  discuţiei cu copiii prietenei mele, am plecat spre casă. A fost un gând ce noaptea el m-a bântuit, şi astfel m-am visat din nou copil ce se juca frumos afară în aer liber,  unul din jocurile copilăriei sale.