Lună plină
Lună nouă
Vara vine,
Vara trece
Prin ceața
Timpului ce zboară,
Iar eu îi ascult plânsetul de dor
La umbra unui bătrân stejar
În timp ce îi strâng frunzele
Ce mor.
Of…ce tragedie ruginie
A vieții
Ce îmi fură clipele,
A focului din suflet
Ce îmi arde visele.
Vara trece,
Toamna vine
Timpul își schimbă haina aurie
Cu cea ruginie
Și mă invită
La spectacolul
Frunzelor căzătoare,
Pentru a mă face să uit
Că îmi doresc
Să devin vară,
Pentru a-mi încălzi
Sufletul rece
Ce-aleargă dezgolit
Prin vremuri târzii.
Of…vara trece…
Toamna vine…
Viaţa aleargă
Pe drumul sorţii mele.