Primăveri cu gânduri răsfirate
pe căi de-o iubire infinită pictate,
nostalgii vorbind în șoaptă
despre un el și despre o ea
ce s-au întâlnit…cândva, la o răscruce,
printre salcâmii înfloriți…
și din priviri și-au povestit, într-o secundă, viața întreagă.
Nu am cerut,
dar am primit.
Iubire, tu mi le-ai dăruit.
Miresme de vis trezit brusc din amorțire
veri însetate de iubire,
tomnatice priviri ce-n treacăt au atins cu pleoapa
cerul ce mă îndeamnă să inspir
un dor nebun ce-mi străpunge ființa.
Melancolii aurii ce îmi acoperă sufletul gol,
în anotimpul ce se dezbracă de frunze.
Nu am cerut,
dar am primit.
Iubire, tu mi le-ai dăruit.
În inimă sălășluiesc cuvinte rătăcite
printr-o bătrână dar neuitată primăvară.
În disperare pășesc pe lacrimi de foc
căutându-și calea.
Taine neînțelese le cuprind
mistuindu-le chemarea.
Nu am cerut,
dar am primit.
Iubire, tu mi le-ai dărui
