Langston Hughes spune:
Ţine cu dinţii de visele tale! Dacă visele mor, viaţa devine o pasăre cu aripile frânte, ce nu poate zbura.
Şi bine face atunci când ne îndeamnă să nu renunţăm la visele noastre. Viaţa fără vise îşi pierde din strălucire. Viaţa fără vise devine monotonă. Dacă nu am visa, dacă nu am lupta pentru ceea ce ne dorim, viaţa nu ar ar avea sens. Datorită visele noi suntem în stare să ne ridicăm după ce am căzut şi să ne continuăm drumul chiar dacă am eşuat. Visul ne dă acel imbold de a continua pe calea pe care destinul ne-o indică indiferent dacă ne simţim în stare să o facem sau nu.
Visul oricât de mic sau de mare ar fi ţine vie mereu flacăra speranţei într-un viitor mai bun, într-o viaţă aşa cum ne dorim. Visul ne dă aripi. Visul ne ajută să conştientizăm faptul că dacă mergem mai departe este foarte posibil să reuşim. De aceea nu trebuie să renunţăm să visăm, să credem în faptul că da suntem în stare să ajungem acolo unde ne dorim, să facem ceea ce ne dorim. Ce ne-am face noi fără vise? V-aţi pus o astfel de întrebare? Eu mi-am pus-o şi am ajuns la concluzia că viaţa şi-ar pierde din culoare, viaţa şi-ar pierde din farmec, viaţa şi-ar pierde din frumuseţe. Fără vise viaţa ar căpăta o nuanţă cenuşie, ar fi mult mai plină de tristeţe. Viaţa ar trece pe nesimţite.
Viaţa e aşa de scurtă, se merită oare să o lăsăm să treacă pe nesimţite? Se merită oare să nu visăm şi să ne bucurăm de fiecare dată când visele noastre se îndeplinesc la un moment dat în viaţă? Nu se merită, de aceea trebuie să mergem cu încredere în direcţia viselor noastre care se vor îndeplini atunci când trebuie, nici mai devreme, nici mai târziu.
🙂 Promit să nu renunţ! Niciodată la vise! Cum ar fi să am propiul avion personal! 😛
Ar fi foarte bine. 🙂 Ai putea zbura oricand, oriunde 🙂