Poți…

Poți…

Poți uita de furtuna din al tău suflet răzvrătit

Poți uita de ploaia de lacrimi

Ce parcă mai ieri

Se revărsa în șuvoaie cristaline

Din ochii triști și reci

Pe obrajii calzi.

Poți uita zilele

Poți uita uneori de tine

Dar nicicând tu nu poți uita

De chipul omului

Ce cândva

Pe tine te-a făcut să simți

Ce-nseamnă cu-adevărat să trăiești .

Așa cum tu nu poți uita

Clipă de clipă să respiri

Căci, dacă ai uita

Viața din tine

Ea s-ar scurge.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.