În ropot de aplauze
Un actor grăbit
Urcă pe scenă.
El plânge
El râde
El luptă din răsputeri cu viața
El se înfurie
Se bucură de tot ce el are, el vede și poate atinge
Coboară la fel grăbit precum a urcat
Dar nu în ropot de aplauze
Ci într-o ploaie de lacrimi
Și pleacă tăcut
Fără a se mai uita o secundă-napoi
Se duce într-o lume celestă
Pentru a se bucura de liniștea veșnică
De fălfâit de aripi îngerești
Și nu de-un ropot de aplauze.
Lăsând în urma sa
Amintirea celui ce a fost
Doar un actor grăbit
Care cândva el a urcat
Pentru scurt timp
Pe-a vieții scenă.