Respir printre brazi seculari,
Privesc cerul în amurg
Şi norii ce parcă imi zâmbesc,
Dansând cu noaptea ce se lasă lin
Peste inima ce se aude în ecou.
Tu însă taci şi printre ei te ascunzi,
Lăsându-mă să te privesc printre amintirile
Ce-n focul patimilor le-am aruncat,
Dar nu au ars,
Nici nu s-au înecat,
Căci le-a salvat speranță ce știe să înoate.
M-am străduit să le ucid…
Dar ele nu au vrut să moară.
Te rog… ia-ţi amintirile şi pleacă…
Mergi către fericirea
Ce se pare că te așteaptă,
Nu pe-al meu drum,
Ci pe un altul…
Eliberează-mi inima, Iubire…
Permite-i să vadă alţi ochi
Care să o soarbă din priviri
În timp ce îi şoptesc, Te iubesc.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.