Scutura-mi toamna amintirile
Transforma-le in frunze ruginii
Sopteste-i vantului
Sa vina
Sa le ia
Si sa le duca
Pe taramul-ndepartat
Al clipelor trecute.
Scutura-mi toamna si tristetile
Fa tu din ele
Un covor
De neasemuite bucurii
Indeamna-ma cumva
Sa calc pe el
Prezentul sa-l vad surazand
In timp ce se indreapta-ncrezator
Spre viitorul ce-l asteapta
Pe strada vietii
Sa-l felicite
Fiindca-n sfarsit a reusit
Spre el sa priveasca.
Frunzele dansează în ritmul vântului… 🙂
Da, da, si se duc departe… 🙂