Ştampila fericirii

Mi-am dorit enorm

Ca viața să-mi răspundă

La întrebarea simplă

Ce este fericirea?

Dar s-a încăpățânat

Și n-a vrut să-mi răspundă.

Mi-a dat însă indicii,

Mi-a scos în cale un suflet

Ce zi de zi îmi zâmbeşte

Şi-mi spune duios: Te iubesc

Mi-a scos şi o ştampilă

Din gama Printer 

Ce Colop  se numeşte.

Când viaţa  pe ea mi-a scos-o-n cale

Iniţial n-am înţeles

Ce legătură poate  să aibă

Cu întrebarea

Ce eu i-am adresat-o vieţii

Dar când eu pe ea

Mai bine am cunoscut-o

Am realizat

Că viaţa mi-a scos-o în cale cu un rost

Fiindcă ea  nu este o simplă şampilă

Este una foarte specială

Este şampila fericirii.

Şi astfel eu am înţeles

Că  ea mă poate ajuta

Eu să găsesc răspuns

La întrebarea ce  mă  tot macină.

Inima-n dinţi atunci eu mi-am luat

Şi am făcut un pas cu mult curaj

Un pas simbolic

Dar sublim.

Am luat ştampila fericirii

Şi iubirea eu ajutorul ei

Mi-am ştampilat-o

Pe inima sufletului meu pereche.

De-indată ce el mesajul meu l-a înţeles

A apelat la rândul lui

La magica ştampilă a fericirii

Şi cu ajutorul ei

O întrebare magică

Mi-a pus:

Vrei tu să te căsătoreşti cu mine

Pentru a porni împreună

Pe calea iubirii pentru a descoperi fericirea?

În timp ce îi zâmbeam frumos

Din suflet un Da a răsunat

Şi mână-n mână noi am pornit

Pe calea iubirii

Pe care  am descoperit că fericirea înseamnă

Să te poți bucura

Clipă de clipă

De minunatul răsărit de soare

De chipul celui pe care îl iubești

De viața  ce-n dar tu ai primit-o.

Da, asta-i fericirea

O privire ce înspre cer tu o poți îndrepta

O rază de lumină

O răsuflare caldă

Un chip ce atât de frumos îți zâmbește

Și-ți spune duios :Te iubesc

O inimă ce-ți bate cu putere-n piept

Clipă de clipă fără de-ncetare.

Pentru  cel ce  viaţa ţi-o înseninează.

Poveste în versuri creată pentru Superblog 2015.