Suntem din ce în ce mai săraci. Şi asta nu din cauza vremurilor din ce în ce mai mai grele în care trăim. Criza economică prin care trecem nu are nicio legătură cu adevărata noastră sărăcie. Şi atunci, de ce suntem săraci?
Suntem săraci deoarece în loc să iubim noi urâm.
Suntem săraci deoarece în loc să întindem mâna de ajutor unor oameni aflaţi în necaz, noi le întoarcem spatele.
Suntem săraci deoarece în loc să ne facem puţin timp să cunoaştem mai bine oameni, noi ne grăbim să-i judecăm.
Suntem săraci fiindcă am utat de mult să iertăm.
Sunt săraci deoarece ne place din ce în ce mai mult să ne rezbunăm chiar şi pe cei care la un moment dat în viaţa ne-au fost alături când ne era mai greu.
Suntem săraci deoarece am devenit fanii înfocaţi ai bârfei.
Suntem săraci deoarece în loc să ne vedem de viaţa noastră, ne preocupăm mai mult de viaţa celorlalţi.
Suntem săraci deoarece minciuna ne-a devenit cea mai bună prietenă.
Suntem săraci deoarece nu mai avem răbdare să-i ascultăm pe ceilalţi.
Suntem săraci deoarece avem impresia că le ştim pe toate, că doar noi suntem cei mai buni.
Suntem săraci deoarece nu ştim să recunoaştem când greşim.
Suntem săraci deoarece ne dorim să fim mereu înţeleşi, dar noi nu ne facem niciodată timp pentru a-i înţelege pe ceilalţi.
Suntem săraci deoarece răutatea pune din ce în ce mai multă stăpânire pe noi, dar nouă nici că ne pasă.
Suntem săraci deoarece ne lăsăm conduşi din ce în ce mai mult de invidie ce ne transformă în nişte oameni capabili de orice.
Suntem săraci nu din lipsa banilor, ci din lipsa sufletului.
Mai grav este că unii dintre noi nu văd această sărăcie.
Adevărat articol!
Felicitări!
Multumesc, Loredana!
E atât de adevărat tot ce ai scris. Dar poate există, undeva, un norișor care se dă la o parte din calea soarelui… Poate suntem la modul general, ca populație săraci pentru toate motivele enumerate. Poate că ne regăsim în jumătate din aceste motive. Dar există și oameni bogați, pentru că sunt oameni frumoși sufletește. Există în fiecare dintre noi și luminița de la capătul tunelului, care se aprinde de fiecare dată când înțelegem ceva și încă un lucru și încă unul.
Ce vreau să spun, de fapt… e că am regăsit multă tristețe în ultimele luni. Nu știu dacă a fost sau nu, nu știu dacă ai scris cu ochii triști și îngândurată. Dar eu asta am citit. Poate pentru că în ultimul timpul totul mi se pare mai gri. Poate.
Așa că vreau doar să îți trimit virtual un buchet de flori colorate, cu petale de bucurie, speranță, sănătate, voie bună, minuni, zâmbete. Să ai un weekend frumos!
Multumesc mult, Iustina! Gandurile triste nu imi dau pace, ai ghicit. Dar am noroc ca am langa mine speranta, o foarte buna prietena. Weekend frumos si tie!