Tu să mă ierţi, omule drag
Că ţie astăzi eu nu vreau să îţi vorbesc,
Dar, sincer îţi mărturisesc că vreau să tac,
Fiindcă îmi este tare frig.
Luat de valurile vieţii
Ce vin şi se tot duc,
Tu ai uitat pe mine să mă încălzeşti
Cu o vorbă dulce de iubire,
Cu un strop de fericire pură.
Azi vreau să tac,
Să nu-ţi mai spun de dorul ce pe mine
Din ce în ce mai tare mă cuprinde
Şi-mi dă fiori.
Azi vreau să tac,
Să nu-ţi mai spun
Nici de ale mele vise spulberate,
Nici de speranţele ce-n mine mor.
Azi vreau să tac,
S-ascult sunetul vremii care trece,
A anilor ce se tot duc,
A vieţii ce se scurge,
A eternităţii ce s-apropie.
Azi vreau să tac,
Să te privesc cu ochii sufletului
Şi să-ncerc cumva
S-aprind sublima flacără a speranţei
Ce frigul din mine îl poate risipi.
Te rog, tu iartă-mă, omule drag
Şi dă-mi voie să tac.