Marea noastră greşeală, ştiţi care e? Ne credem perfecţi. Aveam impresia că tot ceea ce facem, facem perfect, dar din păcate nu este aşa. Noi oamenii nu suntem perfecţi, iar greşeala noastră cea mai mare derivă din faptul că nu reuşim niciodată să conştientizăm faptul că nu suntem perfecţi. Greşim şi o facem destul de des. Dar ştiţi ce? Deoarece fiecare greşeală pe care o facem, este cea care dă farmec vieţii noastre.
Dragă omule, te crezi perfect? Mai gândeşte-te! De ce te pun să te gândeşti? Ca să îţi dai seama că tocmai greşelile, cele pe care nu ai vrea să le faci, sunt cele care te ajută să înveţi, atât de multe despre tine însuţi, cât şi despre oameni şi viaţă în general. Greşelile îţi deschid ochii, greşelile te ajută să conştientizezi că viaţa fără ele ar fi mult mai monotonă, mult mai lipsită de farmec, de culoare.
Ne dorim perfecţiunea, fiindcă ne dorim în această viaţă să fim cei mai buni, dar ceea ce ne dorim nu este întotdeauna ceea ce avem nevoie.
O viaţă avem, o viaţă pe care trebuie să o trăim frumos, în armonie şi bucurie alături de cei dragi sufletului nostru. Perfecţiunea este un mare deziderat pentru fiecare dintre noi, dar nu este cea care poate oferi vieţii lumina şi farmecul necesar unei existenţe pline de beatitudine.
Nu îţi dori să fii perfect, doreşte-ţi să fii capabil să înveţi din fiecare greşeală pe care o săvârşeşti astfel încât să devii un om mai bun, mai cald, mai omenos, mai deschis către nevoile şi suferinţele altora. Fiecare greşeală pe care o săvărşeşti este o şansă de a deveni mai bun ca ieri, mai cald ca ieri, mai omenos ca ieri.
Nu îţi dori să fii perfect, ci să trăieşti cât mai mult şi mai frumos alături de cei pe care îi iubeşti şi care îţi dau zi de zi motive să te bucuri de fiecare clipă alături de ei.