De 2 zile suntem cu toţii în şoc din cauza tragicelor evenimente ce au avut loc la Paris. Este regretabil faptul că atâţia oameni şi-au pierdut viaţa deoarece nimeni nu a reuşit până acum să înţeleagă că totul în viaţa asta are o limită. Ceea ce depăşeşte această limită deja devine un real pericol.
Este regretabil faptul că au murit oameni care au crezut în libertatea de exprimare a fiecăruia dintre noi. Însă cred că libertatea de exprimare trebuie să fie mereu în strânsă legătură cu respectul faţă de ceilalţi, faţă de cultura lor, faţă de tradiţiile şi obiceiurile lor. Nimeni nu are dreptul să ia în derâdere cultura, tradiţiile sau obiceiurile celorlalţi. Nu ştiu dacă vreunui creştin i-ar fi convenit să vadă caricaturi ale lui Iisus. Mie una, mi-ar fi displăcut. Nu putem facem orice în numele libertăţii de exprimare. Totul are o limită. Noi trebuie să însă să ştim exact până unde ţine acea limită, pentru a nu risca să o depăşim, iar ea să se transforme într-un real pericol.
Este regretabil faptul că unii semeni de-ai noştri nu înţeleg că fiecare dintre noi este liber să se exprime cum vrea. Este regretabil faptul că nu conştientizează că ei nu pot face dreptate în numele lui D-zeu. D-zeu oricum îl numim în funcţie de cultul religios căruia îi apaţinem, ne îndeamnă să ne iubim semenii, să trăim unii cu alţii în pace şi armonie. Din păcate însă, noi oamenii nişte simpli muritori, cu o putere aparentă, uităm mereu aceste îndemnuri. Şi în loc să ne sprijinim unii pe alţii, ne atacăm unii pe alţii. Nu avem niciun drept să luăm viaţa semenilor noştri, doar pentru simplu fapt că nu suntem de acord cu ceea ce fac. Este îngrozitor un asemenea gest, dar este cred o urmare tragică a ruperii legăturii dintre libertatea de exprimare şi respectul faţă de ceilalţi.
Este regretabil faptul că pe zi ce trece, actele de violenţă se înmulţesc, tocmai datorită faptului că noi nu am reuşit să acceptăm că fiecare dintre are dreptul şi libertatea să-şi susţină propriile convingeri şi credinţe. Este regretabil că pe zi ce trece depăşim şi mai mult limitele bunului simţ şi al respectului faţă de ceilalţi.
Este regretabil faptul că au loc manifestări antimusulmane la Paris. Ce vină oare comunitatea musulmană din Franţa şi din lume? Nu poţi să îi acuzi pe toţi pentru faptele a doi oameni care din nefericire, au acţionat mânaţi de convingeri fanatice care întodeauna depăşesc acea limită a toleranţei. Astfel toleranţa se transformă în intoleranţă.
Oare câte astfel de tragice evenimente trebuie să mai aibă loc până când noi oamenii o să învăţăm să ne respectăm unii pe alţii? Oare când vom învăţa să dăm dovadă de umanitate? Probabil niciodată, şi asta cred că e cea mai mare tragedie, ce va contribui mereu la distrugerea omului de către om.