Teoretic, noi, oamenii, suntem liberi să ne trăim viaţa după cum ne place. Suntem liberi să ne alegem drumul pe care mergem. Suntem liberi să iubim, să zâmbim, să ne bucurăm de tot ceea ce viaţa ne oferă.
Din păcate, în ciuda faptului că ne bucurăm de această libertate noi nu ştim să trăim cum ar trebui, adică liberi de orice temeri, de orice constrângeri. Pe zi ce trece, alegem să ne trăim fricile, şi nu visele. Zi de zi trăim cu teama de nereuşită, în loc să încercăm să găsim o soluţie care să ne arate calea spre reuşită. Trăim mereu cu teama de eşec, cu neîncrederea care din ce în ce mai mult pune stăpânire pe noi.
Trăim, dar nu trăim ceea ce vrem, deoarece nu putem să trecem cu vederea vorbele urâte spuse de ceilalţi la adresa noastră. Trăim mereu ţinând cont de opinia celorlalţi din jurul nostru, şi nu aşa cum ne-ar plăcea să trăim. Trăim, dar oare este suficient doar să trăim? Oare nu ar trebui să trăim profitând de tot ceea ce viaţa ne oferă?
E-adevărat, e dreptul nostru să trăim cum vrem, este alegerea noastră. Dar e păcat să nu ne trăim visele, fiindcă alegem să ne trăim fricile. Este păcat să trăim zi de zi cu frica, fie de eşecuri, fie de oameni şi de opiniile lor, fie de suferinţă. Este păcat să irosim clipele pe care viaţa ni le oferă din cauza faptului că ne lăsăm controlaţi de frica pe care nu avem curajul să o învingem.
Viaţa e scurtă, clipele se duc, căci timpul ni le ia, grăbit să-şi îndeplinească misiunea cu care a fost însărcinat, iar visele noastre râmân ascunse undeva într-un cotlon al sufletului nostru. Nu e păcat oare de ele? Nu e păcat să nu le trăim ? E mare păcat, fiindcă nimic nu ne poate împlini mai mult decât un vis realizat. De aceea, trebuie să ne facem curaj, să ne înfrângem fricile, şi să ne trăim visele.
Eu vreau să-mi trăiesc visele, tu ce vrei să trăieşti?
Eu vreau să trăiesc vremuri interesante!