Vara
Ileana Cosânzeana vremii
Și-a prins în cosițe
Ale mele vise și speranțe
S-a urcat pe aripile Cavalerului Timp
Și a plecat și m-a lăsat
Cu sufletul dezgolit și rece
Iar el acum cu înfrigurare așteaptă
Toamna cu a ei mantie ruginie
Să vină și să-l învăluie
În farmecul ei plin de culori
Să-l facă să uite de crivățul neîmplinirilor
Să-i dea lui aripi
Să-l învețe să zboare
La vise și speranțe să ajungă
Pentru a le lua înapoi
Și apoi împreună cu ele
Să pornească în căutarea împlinirii
Printre anotimpurile vieții.