Viață, te rog, nu îmi fura timpul!
Lasă-l să-mi cutreiere inima
Și ochii, și trupul de tine plin.
Mai vreau să te trăiesc iubind.
Nu-mi fugări iubirea. Las-o în suflet.
Nu-l dezbrăca de ea. Îi va fi frig și dor,
Și foame. Doar știi, fără iubire și pasul
E pustiu. Însuși pământul se usucă și crapă.
Privește-te în oglindă! Ești vis!
Ești clipa ce-i dă aripi! Sunt ființa
Ce în ea te poartă de când ne-am
Întâlnit în trenul expres al sorții.
Viață, te rog, mai stai. Nu fugi!
Vino să culegem doruri din tăceri
Și clipe din anotimpuri ce vin,
Ce trec. Dă-mi voie să te mai trăiesc.