Visuri și umbre

Azi, poezia-mi tace…
Cu pletele de vânt îmbrățișate,
Pășește timid pe cărarea pașilor târzii,
Acolo unde viața se joacă printre visuri și umbre.

Inima-i freamătă, ecoul său mângâie depărtarea…
Singurătatea o întâmpină și-i dă binețe,
Deschide poarta soarelui cu gândul său rebel,
Pe-o rază o poftește să se încălzească nițel.

Surâde și se-agață de iubirea ce pare să o încălzească.
Tăcerea înflorește, din colivie cuvântul își scoate,
Și-n dar i-l oferă poeziei.
În brațe aceasta îl strânge ca pe un giuvaer.

Pașii târzii privesc uimiți
Poezia ce a ucis tăcerea,
Ating în trecere timpul și-l întreabă
De-i posibil ca iubirea să renască printre visuri și umbre.